Psoriazis

Psoriazisul este cea mai frecventă boală dermatologică cronică necontagioasă, care determină modificarea dermei, unghiilor, şi foarte rar a mucoaselor. Este o boală cronică, de lungă durată, cu tendinţe la recidivă. Psoriazisul încă nu poate fi vindecat complet, dar simptomele pot fi ameliorate.

Boala reprezintă de fapt predispoziţia definită genetic a pielii pentru inflamaţie cronică, cu producerea excesivă de scuame, care apare sub acţiunea unor factori externi sau interni. Totodată psoriazisul nu este numai o boală dermatologică, ci fiind o dereglare a sistemului imunitar, este un proces care cuprinde tot organismul. Simptomele dermatologice pot fi însoţite de alte simptome grave, de reducerea mobilităţii în urma durerilor şi inflamaţiilor articulaţiilor mici. Plăcile psoriazice care degradează pielea sunt neplăcute nu numai din cauza senzaţiilor de mâncărime dar pot agrava situaţia şi din cauza problemelor psihice de autoacceptare. Psoriazisul nu constituie o ameninţare la viaţă, însă este una dintre bolile dermatologice cu cel mai mare impact asupra calităţii vieţii.

În funcţie de simptome se pot deosebi: psoriazis cu evoluţie uşoară, cu evoluţie medie şi cu evoluţie gravă. Felul evoluţiei este greu de prezis, deoarece cu timpul simptomele se pot agrava, ameliora sau chiar pot dispărea. Este o boală foarte răspândită pe glob, în unele regiuni poate afecta 1,5-3 % din populaţia totală. Diversele forme de manifestare afectează în medie fiecare al cincizecilea om din lume. Incidenţa bolii la bărbaţi şi femei este egală. Se poate manifesta la orice vârstă, dar cel mai frecvent la persoane între 15-35 ani. Perioada primei apariţii este în general în adolescenţă, cel mai adesea începe pe pielea scalpului.

Nici o formă de psoriazis nu este contagioasă. Întrucât predispoziţia nu se poate transmite, psoriazisul nu prezintă pericol anturajului. Psoriazisul nu atacă organele interne, însă poate fi însoţit de afecţiuni articulare (artrită psoriazică). Bolile organelor interne însă pot agrava psoriazisul sau îi pot provoca apariţia.

Care sunt cauzele declanşatoare de psoriazis?

În apariţia psoriazisului, rolul principal îl joacă predispoziţia genetică şi aşa numiţii factori declanşatori din mediu. Declanşarea sa depinde de mai mulţi factori. Predispoziţia pentru boală este moştenită, până în momentul actual s-au descoperit şapte gene responsabile pentru declanşarea bolii. Predispoziţia genetică în sine nu este de ajuns pentru apariţia psoriazisului. Pentru declanşarea psoriazisului este necesară şi acţiunea developantă asupra predispoziţiei genetice a factorilor declanşatori din mediul extern. Acţiunea “externă” poate fi reprezentată şi de o boală internă. Factor declanşator poate constitui orice impact care e capabil să developeze psoriazisul pe pielea bolnavului predispus genetic. Simptomele psoriatice se declanşează atunci când acţiunea reunită a predispoziţiei genetice şi a factorilor declanşatori ating pragul la care boala poate deja apărea.

Ce fel de procese fiziopatologice se află în fundalul simptomatologiei psoriazisului?

Etapele procesului imunologic inflamatoriu inclus în simptomul cutanat sunt foarte bine mapate în prezent. În mod normal, celulele epidermiale ale pielii “se nasc” în stratul de bază al dermei, formate din mai multe straturi. Mai târziu, aceste celule migrează către suprafaţă, acumulează keratină, iar la sfârşit se desprind printr-o descuamare imperceptibilă. În cazul psoriazisului această migraţie a celulelor epidermiale se accelerează de mai multe ori. La funcţionarea normală a pielii, nucleele celulelor sunt asimilate iar moleculele care le înconjoară dispar; la migraţia accelerată în cazul psoriazisului nu rămâne timp pentru acestea.

Celulele epidermiale conţinând nuclee, incapabile de dividere, constituie “solzii” albi în curs de descuamare. Seria de modificări din celulele epidermiale este declanşată probabil de acele procese imunologice în care rolul principal le revine anumitor celule albe (celule T activate). Cercetările în domeniu sunt direcţionate spre cunoaşterea exactă a evenimentelor la nivel molecular, care să conducă la dezvoltarea unor medicamente noi şi eficiente pentru împiedicarea apariţiei simptomelor psoriazisului.

Diagnostic, simptome, apariţie:

De regulă apare între 10-40 ani, dar poate apărea la orice vârstă. Simptomele psoriazisului sunt atât de caracteristice, încât diagnosticul poate fi dat şi pe baza unui examen dermatologic. Doar foarte rar este nevoie de examen histopatologic. Psoriazisul este o boală cronică cu tendinţe la recidivă, care se delimitează bine conturat de pielea sănătoasă şi este alcătuit din una sau mai multe leziuni eritematoase în plăci proeminente, acoperite de scuame de culoare alb-argintiu.

Plăcile psoriazice sunt cauzate de accelerarea patologică a dividerii celulelor epidermiale. În general, prima dată apar sub forma uneia sau a mai multor plăci minuscule, pe scalp, pe coate, pe genunchi, pe spate sau pe fese. Primele plăci după câteva luni pot să regreseze, dar pot să şi persiste: în acest caz se contopesc şi formează plăci mai mari. Se poate întâmpla ca cineva să prezinte numai 1-2 plăci mici, iar altul să fie acoperit pe o suprafaţă mare a corpului. Plăcile îngroşate pot apărea pe palme, pe tălpi sau chiar în pliurile din zona genitală. În unele cazuri poate fi vorba de suprafeţe dureroase, dar în mai multe cazuri bolnavul nu prezintă dureri.

Chiar dacă aceste modificări nu provoacă o stare generală rea, leziunile sunt foarte vizibile şi adeseori stânjenitoare pentru bolnav. Psoriazisul cauzează o serioasă solicitare psihologică, fiind vorba despre o boală cronică, pentru toată viaţa, cu perioade de ameliorare şi de recidivă.

Perioadele de recidivă sunt mai frecvente iarna, respectiv după situaţii de stres. Dintre formele clinice cele mai frecvente întâlnite este psoriazisul vulgar sau psoriazisul cu plăci. Solzii groşi, argintii indică pe piele locul, în unele cazuri inflamat, al celulelor epidermiale bolnave descuamate.

Câteva forme mai rare de psoriazis pot avea consecinţe mai grave. Inflamaţia articulaţiilor cauzată de psoriazis – artrita psoriazică – este însoţită de dureri articulare şi umflături. Mulţi bolnavi de psoriazis au unghiile îngroşate, deformate, cu mici gropiţe punctiforme.

În psoriazisul eritrodermic pielea devine roşie pe mai multe regiuni ale corpului şi apare o descuamare. Pe lângă descuamare, este caracterizat prin înroşirea eritematoasă a pielii pe suprafeţe mari, chiar pe tot corpul. Această formă de psoriazis este foarte gravă pentru că în mod asemănător cu arsurile, împiedică rolul protector al pielii împotriva leziunilor şi a infecţiilor. Psoriazisul eritrodermic este des însoţit de febră şi dureri.

O altă formă rară este psoriazisul cu mici leziuni cu puroi – psoriazisul pustulos – în care pe palme şi pe tălpi se formează leziuni mai mici sau mai mari (pustule), pline cu puroi. Acestea câteodată pot acoperi tot corpul. La început doar o mică roşeaţă indică viitorul loc al erupţiei, apoi pustulele dispar odată cu descuamarea pielii.

Caracteristica psoriazisului gutat este că se manifestă prin apariţia unor plăci mici roşii pe pielea spatelui, a burţii şi a membrelor, în mod subit, eventual după decurgerea unei infecţii streptococice. Întrucât bacteriile streptococice pot cauza amigdalită, nu sunt rare cazurile când psoriazisul apare după aceasta, dar s-a constatat apariţia lui şi după varicelă, după anumite vaccinări sau după suprasolicitare fizică-psihică.

Tratamentul proriazisului

Îngrijirea bolnavilor suferinzi de psoriazis se face la indicaţiile unui medic specialist dermatolog, nivelul tratamentului este definit de gravitatea bolii.

În forme mai uşoare poate fi indicat tratamentul local, solzii de pe plăci trebuie îndepărtaţi cu preparate decapante, keratolitice (de ex. unguent cu 10 % carbamid şi 5-10 % acid salicilic, băi sărate). Mai demult în caz de psoriazis se foloseau la scară largă preparate cu gudron, dar acum acestea se folosesc mai rar. Pe plăci se pot aplica unguente, creme şi loţiuni cu steroizi, care diminuează inflamaţia. Sub formă de unguent se utilizează analogi de vitamina A (calcipotriol, tacalcitol).

Pentru cazurile mai grave, mai generalizate de psoriazis pe lângă tratamentul local poate fi necesară şi o terapie medicamentoasă internă. Sunt eficiente derivatele sintetice ale vitaminei A, retinoizii, care normalizează procesul de keratinizare. Un efect foarte bun în terapia psoriazisului are metoda de tratament utilizând acţiunea luminii. Se utilizează lumina atât în spectrul UVA cât şi în spectrul UVB. Forma specială este tratamentul UVA (PUVA) aplicat în urma tratamentului cu preparat fotosensibilizator, respectiv tratamentul în spectrul îngust UVB.

După cum se vede, medicul terapeut poate să aleagă dintr-o multitudine de tratamente, metodele de mai sus pot fi aplicate şi în combinaţii bine definite. Pentru fiecare bolnav, tratamentul se compune individual, luând în considerare gravitatea simptomelor şi alte boli existente.

Dieta specială

Un important element cheie al vindecării este alimentaţia adecvată, dieta specială. Înainte de toate, trebuie diminuat consumul de zahăr, carne, grăsimi animale şi alcool. Trebuie elaborat şi respectat un meniu strict vegetarian, fără gluten. Alimente care în mod garantat nu conţin gluten sunt – printre altele – orezul, făina precum şi tărâţele de orez, făină de soia, făină de porumb şi cartofii. Trebuie mărit aportul de plante fibroase verzi, peşte oceanic şi musli. Deosebit de folositori pot fi în sprijinirea procesului de vindecare acizii graşi Omega 3. Cercetările clinice demonstrează că în urma administrării a 10-12 g de ulei de peşte pe zi, ca supliment nutritiv, a rezultat o ameliorare însemnată.

Stres, acidificarea organismului

În apariţia bolii, stresului îi revine un rol important. Mai mulţi pacienţi au făcut referiri la faptul că în luna precedentă apariţiei bolii au avut parte de un stres special. Literatura medicală descrie câteva cazuri în care numai prin aplicarea hipnozei au vindecat cu succes câţiva pacienţi. În apariţia psoriazisului cu siguranţă are un rol important şi saturaţia existentă de mult timp a organismului cu o multitudine de substanţe nocive, acidificarea şi răsturnarea echilibrului acido-bazic. De aceea la începutul procesului terapeutic este necesar detoxifierea cât mai perfectă a organismului.

Fizioterapie, băi

Pentru tratamente locale pot fi utilizate şi diverse proceduri de fizioterapie. De exemplu terapie cu ultrasunete de 3 ori pe săptămână, câte 20 de minute la 42-45 °C , sau iradiere cu ultraviolete UVB 295-305 nm 2mw/cm2 câte 3 minute de 3 ori pe săptămână. Dintre băi în primul rând pot fi cu efect băile de soare, jumătate de oră pe zi. Şi combinaţiile speciale de săruri pot ameliora problemele dermatologice. Folosirea sărurilor pentru comprese locale au dovedit un efect de ameliorare similară.

Dr. Nagy Zoltán Pezomed

Aflaţi mai mult despre psoriazis:

Despre psoriazis…>>>